Dumnezeul din Biserica frigului Domnul Hans este unul dintre cei cativa (ii poti numara pe degetele de la o mana) sasi care au ramas in Cincsor (sat situat la cca 10 kilometri vest de Fagaras). Domnul Hans bea in fiecare duminica o bere la magazinul din centru, la ceasul la care s-ar fi terminat slujba de la biserica, apoi se duce acasa, sa-si vada de treaba, in gospodaria unde nu-l mai asteapta decat un caine chior de-un ochi.
Peste drum de magazinul din centru, acela unde domnul Hans bea o bere duminica, se gaseste biserica. Oamenii au uitat numarul anilor de cand aici nu mai slujeste nimeni. Cheia o are in pastrare un om, la o casa. In biserica era atata de frig si de pustiu, incat Bunul Dumnezeu insusi tremura, ghemuit intr-un ungher. Evul Mediu locuit Sighisoara a avut ceva mai mult noroc. Statutul de cetate medievala inca locuita i-a facilitat includerea, din 1999, pe lista obiectivelor culturale din Romania cuprinse in patrimoniul mondial UNESCO.
Atestata documentar inca de la 1280 (Castrum Sex), Sighisoara a fost una dintre cele mai puternice cetati ale Transilvaniei, important centru mestesugaresc si comercial, si are sanse sa devina un reper in turismul cultural international. Pentru ca este destul de bine cunoscuta si in Romania, am optat s-o fotografiem noaptea, tarziu, la lumina felinarelor.
Pustie nu a fost nici atunci, in ciuda orei inaintate si a gerului strasnic: grupuri razlete de turisti americani se plimbau pe stradutele inzapezite, fascinati de faptul ca un asemenea „decor“ poate fi aievea, si nu din mucava, ca in filmele lor despre un ev mediu de care nici macar n-au avut parte pe continentul tuturor posibilitatilor. Va aduceti aminte? Am intrebat, acum cateva paragrafe: „Ce ar fi de regenerat?“.
Cred ca aici, la final, avem un raspuns (foarte incomplet) la intrebare. Ce s-ar putea face pentru ca regenerarea sa se intample? Raspunsul la aceasta a doua intrebare este tot de competenta oamenilor, dar a acelor oameni care reprezinta institutii.
Foto: Stefan Petrescu